Experiența din maternitate nu a fost una tocmai placută . Este o perioadă de care nu-mi amintesc cu mare drag . Prefer să pastrez doar momentele cu puiul meu .
După ce am reușit să manânc m-au mutat în salon . Am cerut să fiu singură în salon .
Camera era destulde curată , însa totul era extrem de vechi . Sertarele de la dulap abia dacă se deshideau și faceau mult zgomot . La geam nu aveau perdele astfel încât toată ziua batea soarele . Nu ar fi fost o mare problemă dacă în camera nu era extrem de cald . Pur și simplu am făcut saună . Noaptea dormeam cu geamul deschis .
Nu aveam frigider așa că mâncarea am ținu-o pe geam . Era un frigider într-un alt salon . însă nu am vrut să deranjez mămicile de acolo .
Și ca tot a venit vorba de somn pot să spun că a lipsit . Uși trântite sau care scârtâiau , țipete , pași . Când cineva din saloanele vecine deschidea apa aveam parte de un zgomot infernal . Probabil din cauza faptului că țevile erau la fel de vechi ca restul clădirii. La 7 dimineața , intrau infirmierele val vârtej să spele pe jos .
Toaletele erau vai de capul lor . Plus că aici se mai și fuma .
În prima zi nu l-au adus pe bebe în salon . A doua zi a venit o asistenta cu copilul într-o mâna și în cealaltă mâna avea pampersii rămași și crema pentru funduleț . Mi-a pus copilul în brațe și a plecat , fără să zică nimic . Pur și simplu rămăsesem blocată . Soțul se uita nedumerit .
Mi-am revenit repede când am realizat că în sfârsit îmi țin puiul în brațe . Era atât de mic , de frumos . Un sentiment pe care nu ai cum să-l descrii . L-a luat în brațe și tatăl lui , bebe a zâmbit , noi am lăcrimat de fericire , Chiar și acum plâng când îmi amintesc .
De aici a urmat calvarul . Ne rugam de asistente să ne ajute să schimbăm pampersul , ne speriasem când am văzut buricul . Aveam nevoie doar să-mi arate o singură dată , apoi mă descurcam .
Am încercat să-l alaptez , totuși aveam impresia că ceva nu e bine , că nu-l țin cum trebuie , că nu mănâncă , asă că la fel am rugat pe cineva să-mi arate .
Asistentele erau deja nervoase că le stresăm prea mult și au spus că ar trebui să am instincul matern și să stiu toate aceste lucruri .
Nu am primit niciun sfat fără să-l cer sau fără să bag un ban în buzunar .
O singura doctoră a avut răbdare să stea cu mine până m-am prins cum stă treaba cu alăptatul . A fost foarte drăguță .
Asistentele nici măcar nu treceau să te întrebe dacă ești bine sau dacă ai nevoie de ceva .
Țin minte că intr-o seara căutam pe cineva , nu mai știu exact ce voiam să întreb , idee e că nu am găsit pe nimeni.
Eram șocată și dezamăgită , voiam să plec cât mai repede de acolo .
Dacă mă întrebați cu ce am venit de acasă ? O să vă spun că am venit cu de toate . Trebuie să vă luați toate chestiile uzuale , cum ar fi : săpun , prosop , papuci , camașă , hartie igienica , vată , tampoane , betadină și orice alte medicamente înafară de algolcamin fiole si injecții . Dar până la urmă aceste sunt lucruri pe care le-ați lua cam în orice maternitate , mai ales când este vorba de o maternitate de stat .
Singura problema a fost că după ce am ajuns acasă , aveam impresia că nu voi fi o mama bună , faptul că asistentele și doctorele insistau că ar trebui să știu toate acele lucruri , iar eu nu le știam chiar atât de bine , m-a făcut să cred că sunt o mamă groaznică și că nu mă voi descurca niciodată .
P.S. Am născut la maternitatea Bucur
Sursă foto : wwww.media.hotnews.ro/
